Coco Chanel spunea că „eleganţa e atunci când interiorul este la fel de frumos ca exteriorul”. „Eleganţa nu este definită numai de ceea ce porţi. Este modul în care te comporţi, modul în care vorbeşti şi ceea ce citeşti”, spunea Carolina Herrera. Muriel Barbery defineşte eleganţa în aproximativ 360 de pagini, în „Eleganţa ariciului”, un roman captivant prin stil, prin rafinamentul cu care sunt regizate evenimentele, printr-un umor insolit, prin personaje care au efervescenţa şampaniei şi trăiesc, practic, într-un imobil, la nr. 7, rue de Grenelle, „o frumoasă casă boierească cu o curte şi o grădină interioare, împărţită în opt apartamente de mare lux, toate locuite, toate gigantice”, teoretic, fix pe graniţa unde se întrepătrund drama şi comedia umană, spaţiu încă nedefinit, care poartă de cele mai multe ori numele de „viaţă”.
0 Comments
Un suvenir primit de la oameni dragi, un handmade în delftblue, mi-a purtat gândul prin Delft, un oraş din Olanda, celebru pentru centrul tipic olandez, dar mai ales pentru ceramica albastră de Delft. Prin 1654, aici şi-a deschis sediul Compania Olandeză a Indiilor de Est, deţinând monopolul comerţului dintre Asia şi Provinciile Unite, comerţ care stă la originea ceramicii de Delft, inspirată de porţelanurile chinezeşti. Trecerea de la „flori, păuni, dragoni, arbori ornamentali şi figuri chinezeşti în veşminte lungi”, la „mori şi alte scene olandeze”, „ziduri şi porţi din diferite oraşe”, „peisaje din oraşe, peisaje cu poldere şi corăbii pe mare” reprezintă o treaptă în evoluţia ceramicii olandeze şi este surprinsă în romanul „Albastrul din miez de noapte”, scris de Simone van der Vlugt. |
Mihaela Arhip
|