„Orice copil de 7 ani are dreptul la supereroi. Şi cu asta, basta! Şi cine nu-i de acord e bătut în cap de-a binelea! Aşa zicea bunica Elsei.” Aşa credea şi Bunica mea, şi cine are o Bunică aşa cum am avut eu, care avea o intrare secretă în lumea poveştilor, de unde aducea în fiecare seară, la căpătâiul somnului nepoţilor, câte o întâmplare, nu poate să nu caute toată viaţa intrarea aceea. Întâmplările semănau oarecum cu unele la care nepoţii au fost martori în realitatea imediată şi prefigurau altele, în care vor fi implicaţi în anii aceia fără astâmpăr. Aceleaşi poveşti, aceeaşi fire, aceeaşi moarte. Două Bunici: a mea şi a Elsei.
2 Comments
|
Mihaela Arhip
|