Dedicaţia de pe prima pagină a romanului, „Pentru Geoffrey/Care mă face să-mi amintesc/Cât de tineri şi cât de bătrâni/Pot fi copiii.”, are valoare rezumativă, sintetizând întreg conţinutul ideatic al cărţilor din saga „Jocul lui Ender”: adulţii manipulează permanent şi (in)conştient copiii, determinând (i)revocabil traseul caracterului acestora, înfluenţându-i pe parcursul jocului de-a viaţa şi de-a moartea, cu singura scuză că ei reprezintă înţelepciunea vârstei şi au datoria de a educa. Ideea poate fi extinsă cu referire la cei slabi/cei puternici, cei inocenţi şi creduli/cei vicleni, cei săraci/cei bogaţi, mai pe scurt, simbolic, cei mici/cei MARI. Şi uneori, se naşte un revoltat, unul care sparge tiparele impuse, care deraiază de la traseul dinainte conturat, care se revoltă împotriva celor care l-au format. Dar ajunge, în finalul unei lupte istovitoare cu ceilalţi şi, mai ales, cu sine, să descopere că „Toată viaţa am fost marioneta cuiva”, sau, mai grav, că este masca propriei personalităţi.
0 Comments
|
Mihaela Arhip
|