O lectură aparent facilă, o pledoarie pentru cariera de dascăl, pentru valorile reale ale fiecăruia, pentru iertare şi uitare. În esenţă, o carte complexă despre destinul relaţiei dintre Maestru şi Ucenic. Toate rezumate în întrebarea: „Aţi avut vreodată cu adevărat un profesor?” Perspectiva subiectivă conferă autenticitate relatării, accentuând intensitatea clipelor care se rătăcesc şi se regăsesc între cele două personaje principale. Mitch este un jurnalist sportiv de succes, care a pătruns treptat în lumea mondenă, are o viaţă perfectă, deşi este conştient că scrie despre „atleţi bogaţi, care, în mare parte, nu dădeau doi bani pe oameni ca mine”, dar o ştire despre Morrie Schwartz, fostul său profesor de la Brandeis University, îl determină să redefinească perfecţiunea.
0 Comments
Misterul celebrului tablou al lui Johannes Vermeer (pictor olandez, cunoscut mai ales ca Jan Vermeer van Delft), „Fata cu cercel de perlă”, pictură nedatată şi care nu a fost concepută ca un portret convenţional, constituie punctul de plecare al romanului, captivant, la fel ca tabloul, prin intensitatea culorilor care prind viaţă în cuvinte. Delft. În centrul Pieţei „dalele formau o stea cu opt colţuri în interiorul unui cerc. Fiecare colţ al stelei arăta spre o parte diferită a oraşului Delft.” 1664. 1665. 1666. 1667. Patru ani din viaţa celebrului tablou, începând cu cel în care pictorul îşi alege, mai mult sau mai puţin conştient, modelul pentru un tablou care nu se zărea încă la orizontul imaginaţiei sale, până în anul în care destinul modelului interferează cu cel al tabloului şi nu mai pot fi separate. Între aceşti doi ani, alţi doi conturează conflictele exterioare şi pe cel interior, prin intermediul cărora autoarea transfigurează realitatea, imaginând o posibilă poveste a „Fetei cu cercel de perlă”. Mărturisesc că am văzut mai întâi filmul, ecranizat de Giuseppe Tornatore în 1998, cu titlul „Legenda pianistului de pe ocean”. Fascinant! Mai târziu am descoperit cartea, un poem tulburător despre destinul artistului într-o societate incapabilă să îi aprecieze tumultul sufletesc. Sau despre destinul Omului care are puterea de a supravieţui în Oceanul lui Dumnezeu, doar sfidând canoanele unei vieţi banale. Un pianist. T. D. Lemon Novecento, „cel mai mare pianist care a cântat vreodată pe ocean.” Un vapor. „Virginian”. Şi Naratorul, care văzuse „destule Americi”. Suficient ca să ia naştere un poem pentru pian şi trompetă. Inspirat dintr-o veche legendă niponă, romanul evocă atmosfera aproape ireală în care Isaku, un băieţel de 9 ani, descoperă lumea în care trăieşte, naufragiind într-o maturitate care îl învaţă să accepte nedreptatea ca pe un miracol care îi condiţionează dreptul la viaţă. Motivul central al cărţii, o-fune-sama, este dezvăluit cititorului atât de subtil, încât acesta are convingerea că nu arta narativă a prozatorului nipon îl conduce prin labirint, ci el este cel care descifrează misterul, descoperind în final că povestea are o multitudine de sensuri. Pentru Isaku, o-fune-sama este cuvântul magic rostit de nenumărate ori de mama, de Sahei, de căpetenia satului, este motivul rugăciunilor fiecărui sătean. În gândurile copilului, o-fune-sama are forma unui semn de întrebare. |
Mihaela Arhip
|