Doi copii, de o parte şi de cealaltă a unui gard de sârmă ghimpată, aduc faţă în faţă întrebări şi răspunsuri, fireşti într-o lume tihnită, stranii însă în atmosfera sumbră din preajma unui lagăr de concentrare, din timpul celui de-al Doilea Război Mondial: „ – Cum ai spus că te cheamă? întrebă el./ - Shmuel, repetă băieţelul, ca şi cum ar fi fost lucrul cel mai normal din lume. Numele tău care ai spus că e?/ - Bruno, răspunse el.” Şi creionează subtil personajele. Bruno este fiul unui important ofiţer SS: „Eu n-am întâlnit niciodată pe nimeni cu numele Bruno [...] În afară de mine, desigur. Cred că sunt singurul.” Shmuel este un evreu polonez: „Există duzini de Shmueli de partea aceasta a gardului [...] Aş vrea să am un nume numai al meu.”
1 Comment
|
Mihaela Arhip
|