Erou din umbră, Cartea a luptat dintotdeauna alături de cei aflaţi în captivitate, fie la propriu, în închisorile în care a fost arestată conştiinţa intelectualilor, fie în sens figurat, în temniţele în care se (auto)izolează cei dezamăgiţi de un prezent artificial, comercial, superficial, care le ameninţă integritatea morală şi culturală, invadându-le realitatea imediată. Cartea, în temniţă. Scrisă „... cu unghia pe tencuială./Pe un părete de firidă goală,/Pe întuneric, în singurătate...” (Tudor Arghezi – „Flori de mucigai”) Memorată. „Din prima zi constat în toată celula o sete grozavă de poezie. [...] Cine ştie pe dinafară multe poezii e un om făcut în detenţie, ale lui sunt orele care trec pe nesimţite şi în demnitate.” (Nicolae Steinhardt – „Jurnalul fericirii”) Citită. „... o bibliotecă clandestină pentru copii. Biblioteca era minusculă; conţinea opt cărţi [...] O dată sau de două ori, un deţinut din alt lagăr a reuşit să aducă pe furiş câte o carte nouă, astfel că numărul volumelor a crescut la nouă sau zece.” (Alberto Manguel – „Biblioteca nopţii”)
0 Comments
|
Mihaela Arhip
|