Mai întâi a fost aşa: „O zi caldă din anotimpul cireşelor. Lumina era frumoasă, deşi cerul era acoperit. Un pic” Pe urmă, a fost o zi rece din anotimpul (ne)sfârşit al pandemiei. Lumina e caldă, e bună, e curată, refugiată în ochii aproapelui. Şi ţine loc de zâmbet, când partea de jos a chipului e acoperită de mască. Un pic. Sau, a fost în altă ordine? Nu mai contează ordinea. A fost. Pe urmă...
0 Comments
|
Mihaela Arhip
|