Fluxul temporal este ca urzeala unei tapiserii, ale cărei fire se întretaie, se despart, se destramă sau se înnoadă, în culori diferite, fiecare fir reprezentând o viaţă de om. Trecutul este deja ţesut, îl poţi destrăma, dacă vrei să încerci alt model al ţesăturii care va e viaţa ta. Dar nu îţi vezi firul, doar pe ale celorlalţi. Şi, modificând parcursul firelor celorlalţi, de fapt, modifici şi destinul tău. Viitorul nu este încă ţesut, de la punctul prezentului pe care îl poţi prinde între degete, pleacă o multitudine de posibilităţi, o multitudine de variante posibile. Cum ar fi să poţi călători în timp, să poţi supune fluxul temporal aşa cum doreşti, într-o lume în care nimeni nu crede că este posibil aşa ceva? Această putere a ta ar fi o binecuvântare sau un blestem?
0 Comments
|
Mihaela Arhip
|