Dacă te speli de toate ale realităţii imediate, dacă uiţi, fie şi numai pentru clipa de început, cât întorci prima pagină, de toate experienţele pe care Lumea le-a acumulat la vârsta la care tu eşti doar trecător pe strada ei, cu bune şi cu rele, se deschide uşor poarta către frumuseţea simplă şi fascinantă şi controversată a Lumii aflate la vârsta de 16, aproape 17 secole. Lumea lui Shakespeare. Ce ştii despre Whilliam Shakespeare? Ce ştie Lumea despre Whilliam Shakespeare? Cu certitudine, doar că din vasta sa operă - parte realizată în colaborare - s-au păstrat aproape 38 de piese de teatru, 154 de sonete, 2 lungi poeme narative, precum și alte multe poezii. Mai departe, totul e poveste, din al cărei sâmbure de adevăr a făcut Jude Morgan să rodească îndrăzneaţa şi fascinanta incursiune în „Viaţa secretă a lui Whilliam Shakeaspeare”. O simplă ecuaţie îşi caută încă rezolvare. Dacă „Lumea-ntreagă e o scenă şi toţi oamenii-s actorii”, aşa cum afirma Jaques, în piesa „Cum vă place”, iar William Shakespeare este unul dintre personajele geniale, atunci cine este actorul care a jucat în rolul lui? Ce ştie Lumea despre Whilliam Shakespeare?
S-a născut la Stratford-upon-Avon, o localitate de provincie, în familia lui John Shakespeare, un om înstărit. Nu există, documente cu privire la data exactă a naşterii, dar se ştie că a fost botezat acolo la 26 aprilie 1564. Pornind de la această informaţie, cea mai probabilă dată a naşterii este 23 aprilie 1564. A fost al treilea din cei opt copii ai familiei. La vârsta de 18 ani, s-a căsătorit cu Anne Hathaway, în vârstă de 26 de ani, cu care a avut trei copii: Susanna şi gemenii Hamnet şi Judith. Hamnet a murit din cauze necunoscute la vârsta de 11 ani. Şi-a început activitatea dramatică din primii ani de muncă în teatru. Pentru început, a prelucrat piesele altor autori. Apoi, a trecut la creaţia originală. După naşterea gemenilor, nu mai apare în documentele vremii timp de şapte ani, perioada cuprinsă între 1585 şi 1592 , acei celebri „ani pierduţi” ai lui Shakespeare. Este menţionat, din nou, în 1592, ca făcând parte din lumea teatrală a Londrei, unde a început o carieră de succes ca actor, scriitor şi, mai târziu, co-proprietar al unei trupe de teatru, cunoscută sub numele „Oamenii Lordului Șambelan”. După moartea reginei Elisabeta I şi încoronarea lui James I, noul monarh a adoptat trupa, care a devenit cunoscută sub numele „Oamenii Regelui”. Diverse documente ale vremii dovedesc că Shakespeare devenise o persoană destul de importantă în această perioadă. În 1599, trupa „Oamenii Lordului Șambelan” şi-a construit propriul teatru, ”The Globe”, unul dintre cele mai mari de la acea vreme. Majoritatea pieselor lui Shakespeare au fost montate pe scena Teatrului Globe, a cărui deviză era “Totus mundus agit histrionem”. Ea reprezenta traducerea în limba latină a celebrei replici din ecuaţia propusă spre rezolvare întregii lumi literare: „Lumea-ntreagă e o scenă şi toţi oamenii-s actorii”. Se spune că, în jurul anului 1613, William Shakespeare s-ar fi retras la Stratford-upon-Avon, unde a murit trei ani mai târziu, la 23 aprilie 1616. Frustrant, nu există nici o înregistrare de data exactă a nașterii și morții lui Shakespeare - doar botezul și îngroparea lui. În registrul Bisericii Sfânta Treime se înregistrează botezul lui la vârsta de trei zile, la 26 aprilie 1564, și apoi îngroparea lui 52 de ani mai târziu, la 25 aprilie 1616, notaţia „Will Shakespeare Gent“, atestându-i averea și statutul de gentleman. A fost îngropat sub podeaua altarului acestei biserici din Stratford-upon-Avon, pe piatra de mormânt fiind înscris un avertisment pentru oricine ar dori să îi deschidă mormântul: „Prietene, pentru numele lui Dumnezeu, abţine-te să sapi după praful închis aici. Binecuvântat fie acela care cruţă aceste pietre. Şi blestemat fie acela care îmi mută oasele” Zvonurile și teorii ale conspirației sunt motivate de absența unor informații exacte. Romanul „Viaţa secretă a lui Whilliam Shakeaspeare”, scris de Jude Morgan, conturează un Shakespeare definit de conflicte interioare, de geniu şi sacrificiu, în viaţa căruia singura constantă este creaţia, mai presus de familie şi de sine însuşi. Un Shakespeare definit de o continuă teamă, prins în capcana destăinuirii de către Anne, soţia lui: „- Cine, eu? Să-mi fie cu iertare! clătină el din cap. Sunt adâncit în frică mai mult decât oricine./- De ce ţi-e frică?/- Să nu pierd. Să nu pierd ce am şi ce creez. Una decurge din cealaltă, probabil.” Definit de o speranţă de mai bine, mai profund, mai adevărat, în iubire şi ură deopotrivă, prins în capcana cuvintelor de amanta sa, Isabelle Berger: „- Shakespeare. [...] Chaque-espère. Fiecare-speră.” Între cele două femei, Teatrul: „John Towne şi-a întins braţele subţiri şi a cântărit din priviri cana pe care Will i-o pusese dinainte. [...] – Te hrăneşti din teatru, nu? Te hrăneşti, înfuleci, devorezi./- El se hrăneşte cu mine.” Începutul şi finalul romanului stau sub semnul furtunii, traversate de perioade scurte de acalmie: „(1852) L-a trezit din somn furtuna [...] Deasupra casei a bubuit din nou un tunet, tare şi aproape. [...] Tunetul tăcuse; mirosul ploii umplea aerul ca un sunet nenăscut.” „(1603)La fereastră, vântul îşi conteneşte furia şi lasă loc unei limpezimi încremenite, iar ameninţarea furtunii se dovedeşte înşelătoare.” Furtuna, furie a naturii dinafară, e şi furia dinlăuntrul omului şi, „Aşa cum se întâmplă şi cu patima pârjolitoare, adevărul ei cel mai adânc este liniştea care îl urmează.” În piesa de teatru „Furtuna”, Actul IV, Scena 1, Prospero prinde în rama cuvintelor adevărul ascuns în fâşia subţire care delimitează viaţa de creaţie, realitatea de poveste: „Noi suntem din plămada din care sunt făcute visele, iar scurta noastră viaţă o întregeşte-un somn.” „Furtuna” bântuie scenele teatrelor din Lumea întreagă aflată la vârsta la care tu eşti doar trecător pe strada ei şi bântuia Lumea aflată la vârsta de 16, aproape 17 secole, la pragul dintre adolescenţă şi maturitate. O Lume în care ciuma făcea ravagii, pe seama ei Jude Morgan punând şi moartea lui Hamnet, unul dintre gemenii lui Shakespeare. O Lume în care trupele de teatru poposeau din loc în loc, ca să tălmăcească Lumii realitatea şi s-o îmbrace în veşminte cu care ochii celor de rând nu erau obişnuiţi, dar după care tânjeau. După plecarea trupelor spre alte depărtări, rămânea visul, o perioadă, apoi reveneau ciuma, realitatea îmbrăcată în hainele ei mai mult sau mai puţin banale, trădările şi uitarea şi alte furtuni între toate acestea, ca nişte pauze între actele aceleiaşi piese. O lume în care o femeie, Anne Hathaway, devenită Shakespeare, decide că „Dragostea era un temnicer, care mai bine îşi vede prizonierul încătuşat şi nefericit decât să nu-l mai vadă deloc.” Şi îl lasă pe William să plece la Londra cu o trupă de actori, în ciuda opoziţiei tatălui său, care îi aşază în faţă oglinda unui viitor prevestit cu o luciditate tulburătoare: „- Omul nu se poate împărţi în două, Will. [...] Jumătate din el va muri, mai devreme sau mai târziu.” De la plecarea la Londra, până la întoarcerea în Stratford-upon-Avon, povestea vieţii lui William Shakespeare se confundă pe alocuri cu poveştile jucate pe scena teatrelor, drumurile oamenilor-actori şi ale actorilor-oameni se întâlnesc, se identifică uneori, se întreţes şi toate duc către un final pe scena căruia ultima replică o rosteşte „Sonetul XXXIV”. Într-o Lume care, indiferent de vârstă, e definită de „... dragostea adevărată, care dăinuieşte. [...] atât şi nimic mai mult.” Un singur minus: traducerea, oarecum superficială, din cauza căreia se pierde savoarea unor replici, iar scene şi caracterizări pierd din autenticitate. Un singur exemplu, replica unui personaj „- Să ştii că alde nea Ion de la ţară nu prea au habar la ce bat din palmele alea cât toate zilele...”, replică în care „nea Ion” e de-al nostru, nu are ce căuta în Anglia. Zic şi eu. În rest, fascinaţie pură. Dacă, aşa cum am afirmat la început, te speli de toate ale realităţii imediate, dacă uiţi, fie şi numai pentru clipa de început, cât întorci prima pagină, de toate experienţele pe care Lumea le-a acumulat la vârsta la care tu eşti doar trecător pe strada ei. Şi deschizi poarta către o Lume aflată la vârsta de 16, aproape 17 secole. Lumea lui William Shakespeare.
0 Comments
Leave a Reply. |
Mihaela Arhip
|