Roman „inspirat dintr-o realitate neverosimilă. Până când nu ţi se întâmplă chiar ţie”, „Abandon”, scris de Remus Octavian Cîmpean, te determină se te abandonezi lecturii până la ultima pagină, să parcurgi povestea în ritmul impus de trăirile intense ale personajului, prins în pânza de păianjen a unui sistem corupt, marcat de instabilitate legislativă, incapabil să mai inspire încredere, vulnerabil şi, tocmai din acest motiv, agresiv.
0 Comments
Apărut în 1976 şi tradus în limba română în anul 1981, romanul „Rădăcini”, scris de Alex Haley este o carte a cărei unicitate nu este conferită nici de originalitatea temei - căutarea identităţii unui negru american, nici de o artă narativă inovatoare, ci pare să derive dintr-o sinceritate care îi defineşte mărturisirea, din intenţia de a transmite că „această epopee a neamului ne-ar putea face să acceptăm mai uşor ideea îndeobşte admisă că, de obicei, istoria este scrisă numai de învingători”, şi din parcurgerea cu demnitate a unui drum dus-întors, din Africa natală, către America şi înapoi acasă, în Africa, fiecare pas fiind evocat cu aproape evlavie, de la prima plecare a lui Kunta Kinte din sat când, „oprindu-se se aplecară adunând ţărâna de pe urmele lăsate pe pământ, punând-o cu grijă în săculeţe de vânătoare, astfel ca picioarele lor să-i poarte negreşit înapoi în locul acela”, până la „cea de-a şaptea generaţie de la Kunta Kinte încoace.” Încercaţi să vă imaginaţi o lume aflată la finalul destrămării fizice şi morale, pustiită de efectele încălzirii globale, ale conflictelor armate şi ale exploatării iraţionale a resurselor, aflată sub dominaţia unei ierni atomice din care nu se întrevede nicio posibilitate de evadare. O lume postapocaliptică în tonuri de gri, rareori alb şi negru, cu „nopţi mai întunecate decât întunericul, iar zilele, fiecare mai cenuşie decât cea dinainte”. Pământul e „pustiu fără Dumnezeu”, rarii oameni vânează oameni, iar viaţa este străbătută de fiorii unei singure constante: frica. Definită de singurătate, canibalism, frig. Având la bază un fapt real, traficul de copii din America începutului de secol 20, cartea Lisei Wingate, „Înainte să fim ai voştri”, este o poveste cutremurătoare despre destinele unor copii pe care Georgia Tann, directoare a orfelinatului Tennessee Children’s Home Society, îi lua pe cale legală din sânul familiilor sărace, uneori monoparentale, nomade sau aflate în imposibilitatea temporară de a-i creşte. De multe ori, îi lua direct din sala de naşteri, înşelând „femei aflate în maternitate să semneze documente de renunţare la drepturile părinteşti, în timp ce erau încă sedate.” Uneori îi fura pur şi simplu de la părinţii biologici. |
Mihaela Arhip
|